Puține simboluri industriale sunt înțelese atât de prost precum cele două litere aplicate pe plăcuța unui utilaj. Marcajul CE nu este un certificat de calitate, nu este eliberat de nimeni și nu se cumpără. Este o declarație pe proprie răspundere a producătorului că produsul respectă legislația europeană aplicabilă. Cine îl aplică își asumă un risc juridic direct, iar cine îl aplică fără dosarul din spate comite o faptă sancționabilă.
Confuzia are și o explicație practică: pentru cumpărător, marcajul funcționează ca un pașaport. Un utilaj marcat CE circulă liber în spațiul economic european și nu poate fi oprit la graniță pe motive tehnice. De aici impresia că cineva, undeva, l-a verificat. În marea majoritate a cazurilor, acel cineva este chiar producătorul.
Cine este producător în sensul legii
Definiția este mai largă decât se așteaptă mulți. Producător este entitatea care fabrică produsul sau îl pune pe piață sub numele sau marca proprie. Dar statutul se extinde în trei situații pe care firmele românești le întâlnesc frecvent.
Prima: importi un utilaj din afara Uniunii și îl vinzi sub marca ta. Devii producător cu toate obligațiile aferente, inclusiv dosarul tehnic complet.
A doua: modifici substanțial un echipament existent, deja marcat. Adaugi un post de alimentare automată, schimbi sistemul de comandă, crești turația peste ce prevedea proiectul inițial. Marcajul vechi nu mai acoperă noul ansamblu, iar responsabilitatea trece la cel care a modificat.
A treia, cea mai des ratată: asamblezi mai multe mașini separate într-o linie care funcționează ca un tot, cu comandă comună și opriri de urgență corelate. Rezultatul este un ansamblu de mașini, iar acesta cere marcaj CE propriu, distinct de al componentelor. Faptul că fiecare utilaj în parte are documentele lui nu rezolvă nimic.
Drumul de la produs la declarație
Procedura este aceeași indiferent de domeniu, chiar dacă detaliile diferă.
- Identifici legislația aplicabilă. Un utilaj de producție intră sub directiva mașini. Dacă are componente electrice, intră și sub compatibilitate electromagnetică. Dacă are echipamente sub presiune, se adaugă directiva corespunzătoare. Rareori se aplică una singură.
- Verifici dacă produsul se află pe lista celor periculoase care impun intervenția unui organism notificat. Pentru majoritatea utilajelor industriale obișnuite, nu este cazul, iar evaluarea rămâne internă.
- Faci evaluarea de risc. Este piesa centrală și cea mai des tratată superficial: fiecare pericol identificat, măsura de reducere aleasă, riscul rezidual acceptat.
- Aplici standardele armonizate. Nu sunt obligatorii, dar oferă prezumție de conformitate. Cine alege altă soluție tehnică trebuie să demonstreze că atinge același nivel de siguranță, ceea ce e considerabil mai greu.
- Întocmești dosarul tehnic. Desene, scheme electrice și pneumatice, calcule, rapoarte de încercare, lista standardelor, manualul de utilizare în limba țării unde se vinde.
- Semnezi declarația de conformitate și aplici marcajul, vizibil, lizibil și de neșters.
Manualul în limba utilizatorului nu este o formalitate de marketing. Este cerință legală, iar lipsa lui invalidează practic conformitatea, indiferent cât de bine este proiectat utilajul.
Ce trebuie să conțină declarația și cât se păstrează dosarul
Declarația de conformitate UE are un conținut minim obligatoriu: identificarea produsului, cu tip, lot sau serie, numele și adresa completă a producătorului, o frază prin care se afirmă că declarația este emisă pe răspunderea exclusivă a producătorului, referințele legislației și ale standardelor aplicate, datele organismului notificat dacă a fost implicat, plus locul, data și semnătura persoanei împuternicite.
Elementul care leagă declarația de producția reală este identificarea lotului sau a seriei. Fără o evidență clară a ce a intrat în fiecare exemplar, declarația rămâne o afirmație generală, imposibil de susținut la o verificare. Aici se vede utilitatea practică a mecanismelor descrise în articolul despre implementarea unui sistem de trasabilitate a loturilor.
Dosarul tehnic se păstrează zece ani de la punerea pe piață a ultimului exemplar. Nu trebuie trimis nimănui, dar trebuie prezentat autorității de supraveghere a pieței, la cerere, într-un termen rezonabil. În România, controlul este realizat de mai multe instituții, în funcție de tipul de produs, iar procedura începe de obicei cu o solicitare scrisă de documente.
Un ultim aspect ține de relația cu sistemul de management. Marcajul CE nu cere certificare ISO, sunt lucruri complet separate. Practic însă, o firmă care are deja structura descrisă în materialul despre ce presupune certificarea ISO 9001 parcurge mult mai ușor cerințele de conformitate, pentru că are deja controlul documentelor, al modificărilor și al furnizorilor.
Cel mai bun test intern este unul foarte simplu. Alege un produs livrat acum trei ani și cere dosarul lui tehnic. Dacă durează mai mult de o zi până apare complet pe masă, marcajul aplicat pe plăcuța lui este, deocamdată, doar o intenție frumoasă.
