Pentru cineva care nu lucrează zilnic cu sisteme de management, trecerea de la OHSAS 18001 la ISO 45001 poate părea o simplă schimbare de nume, un exercițiu birocratic impus de organismele de certificare. În realitate, diferența dintre cele două este structurală, nu cosmetică, iar fabricile care au trecut efectiv prin migrare știu că au fost nevoite să regândească bucăți întregi din sistemul de management al sănătății și securității ocupaționale, nu doar să reediteze niște documente.
De ce a fost nevoie de un standard nou
OHSAS 18001 a fost, tehnic vorbind, o specificație britanică, nu un standard ISO propriu-zis, dezvoltată încă din anii ’90 și adoptată pe scară largă din lipsa unei alternative internaționale unificate. Structura sa semăna cu cea a vechilor versiuni ISO 9001 sau ISO 14001, organizată pe elemente relativ independente, fără o integrare puternică între ele.
ISO 45001, publicat în 2018, a fost construit direct pe structura de nivel înalt (High Level Structure) comună tuturor standardelor ISO moderne de management, aceeași structură pe care o regăsim și la ISO 14001 pentru managementul de mediu. Practic, o fabrică certificată deja pe alt standard ISO recunoaște imediat capitolele și logica generală, ceea ce facilitează foarte mult integrarea sistemelor.
Contextul organizației, un element nou și esențial
Una dintre schimbările cele mai importante este introducerea conceptului de „context al organizației” — cerința ca fabrica să analizeze explicit factorii interni și externi care influențează sănătatea și securitatea muncii: de la structura forței de muncă, la relația cu subcontractorii, la cerințele legale locale. OHSAS 18001 nu cerea această analiză formală, sistemul pornind mai degrabă direct de la identificarea pericolelor și evaluarea riscurilor.
Această cerință obligă fabricile să gândească securitatea muncii nu ca pe un departament izolat, ci ca pe o componentă integrată în strategia generală a organizației, cu implicare directă din partea conducerii de vârf, nu doar a responsabilului SSM. Participarea activă a lucrătorilor în identificarea pericolelor și în luarea deciziilor legate de securitate este, de asemenea, mult mai accentuată în noul standard, cu cerințe explicite de consultare, nu doar de informare.
Ce înseamnă migrarea, în practică, pentru o fabrică
Fabricile care aveau deja OHSAS 18001 au avut, în general, o perioadă de tranziție de trei ani pentru a migra, perioadă în care organismele de certificare au evaluat diferența dintre cele două sisteme la fiecare audit intermediar. În practică, migrarea a însemnat de multe ori revizuirea completă a modului în care se documentează evaluarea riscurilor, introducerea unor mecanisme reale de consultare a angajaților și o legătură mai clară între obiectivele de securitate și obiectivele de business ale fabricii.
Pentru o companie care ia acum decizia de a se certifica pentru prima dată, discuția despre OHSAS 18001 rămâne relevantă mai ales istoric — standardul a fost oficial retras, iar singura opțiune valabilă astăzi este ISO 45001. Diferența de abordare merită totuși înțeleasă, pentru că explică de ce auditorii de astăzi pun întrebări diferite față de acum zece ani: nu mai caută doar dacă riscurile sunt identificate pe hârtie, ci dacă lucrătorii de pe linie chiar știu, înțeleg și aplică măsurile stabilite, iar acest tip de verificare practică rămâne, până la urmă, cel mai bun test al oricărui sistem de management, indiferent de eticheta lui.
